Sites Grátis no Comunidades.net

sondaj UCR
Credeti ca UCR poate ajuta Romania acum?
da
nu
este foarte posibil
este putin probabil
Ver Resultados

Rating: 2.6/5 (556 votos)




ONLINE
1






Total de visitas: 221023


 Asociatia Romania Muncitoare 
România Muncitoare - Nr.232 din Septembrie 2015

România Muncitoare - Nr.232 din Septembrie 2015


România Muncitoare - Septembrie 2015
Muncă şi unitate, luptă pentru dreptate!
ROMÂNIA MUNCITOARE
Colectiv de redacţie:
Ciprian POP (redactor şef), Ion BUCUR (redactor), Marius BUICĂ (tehnoredactor).
Adresa de corespondenţă:
Str. Dr. Louis Pasteur, 20, Sector 5, 050 535, Bucureşti.
Telefon: 0724/717293
Publicaţie a mişcării muncitoreşti, editată de Asociaţia România Muncitoare - Nr.232 din Septembrie 2015

 

OSIM-M-2005-06220; ISSN-1224-2543










Editorial


CINE SE TEME DE ÎNTÂLNIREA CU ISTORIA ŞI, MAI ALES, DE CE AR VREA SĂ ÎI ÎNCHIDĂ GURA?


Parafrazând proverbul românesc “satul arde şi baba se piaptănă” şi în loc să încerce să stopeze adevăratele probleme sociale cu care se confruntă România “anului de graţie” 2015, când există comunităţi rurale care nu au acces la apă curentă, la electricitate, unde elevii sunt fortaţi să parcurgă kilometrii întregi pe jos pentru a ajunge la şcoli, ca să nu mai vorbim despre fenomenul migraţiei, cu toate consecinţele sale psiho-emoţionale, pe care le aduce cu sine exodul părinţilor spre pieţele forţei de muncă din Occident, aleşii din Parlamentul “anului de graţie” 2015 au ajuns la concluzia că trebuie să îngrădească inclusiv libertatea de exprimare a unor nostalgici.
La 27 iulie 2015 a apărut în Monitorul Oficial legea 217/2015, un act normativ care modifică şi completează o Ordonaţă Guvernamentală din 2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni “contra păcii şi omenirii”. Extrapoland şi citind cu atenţie legea, constatăm că ea “pune practic stavilă” şi exprimărilor nostalgice faţă de fostul Şef al Statului din 1965 şi până în fatidicul decembrie '89, Nicolae Ceauşescu, chipurile, acuzat de un aşa-zis “genocid”.
Am considerat extrem de necesar acest editorial, atât pentru a ne exprima liber un punct de vedere, în cel mai pur exerciţiu democratic, dar şi ca o lămurire amplă pentru membrii noştri din ţară, care au adresat numeroase întrebări legate de repercursiunile acestei legi, cerând o părere.
România Muncitoare, atât ca asociaţie, ca ONG, cât şi prin prisma publicaţiei sale lunare, respinge rasismul, fanatismul, şovinismul, exclusivismul, celelalte concepţii şi manifestări care au ca scop învrăjbirea între oameni, încălcarea drepturilor şi libertăţilor individuale ale acestora, a principiilor şi normelor democratice.
Am definit foarte clar în statutul nostru că ARM respinge extremismul de orice fel, terorismul de stat, de grup sau individual este împotriva totalitarismului, a dictaturii de orice fel şi a cultului personalităţii şi că militează pentru dezvoltarea relaţiilor de prietenie cu toate ţările lumii pe baza normelor şi principiilor dreptului internaţional, respectă toate acordurile şi tratatele internaţionale.
Ne pronunţăm aşadar energic împotriva manifestărilor extremiste şi fascistoide, dar suntem în acelaşi timp pentru LIBERTATE DE EXPRIMARE şi considerăm că nicio etapă istorică nu poate să rămână în afara unei judecăţi drepte, dupa principiul “TEMPUS REGIT ACTUM”. Considerăm că nu putem fi impăcaţi cu prezentul renegand trecutul sau episoade ale lui, indiferent de, să-i spunem, culoarea acestora.
Pornind de la un bine-cunoscut principiu din jurisprudenţă, AUDIATUR ET ALTERA PARS, considerăm normală exprimarea tuturor părerilor, suntem de părere că ar fi cu certitudine nedrept şi, mai ales, absurd ca persoane nostalgice sau simplii români să nu se poată manifesta liber, să nu poată să pună, dacă dânşii aşa doresc, o floare la mormântul soţilor Ceauşescu, considerăm că aste extrem de fals, dacă cumva, cineva, i-ar considera pe aceştia “o ameninţare” sau ca facând o faptă la limita legii.
Cunoaşterea istoriei consituie o componentă esenţială în procesul complex al definirii identităţii naţionale. Secolele, mileniile de istorie ale fiecărui popor au modelat o anumită fizionomie specifică diverselor comunităţi naţionale, iar membrii lor îşi revendică apartenenţa nu numai prin istorie, ci şi prin factura psihică, în formarea căreia, ca unii vor vrea să recunoască sau nu, trecutul joacă un rol important.
Să negăm rolul cu siguranţă patriotic pe care l-a jucat în istorie un nume ca Nicolae Ceauşescu ar însemna să trecem cu vederea un moment obiectiv şi cu încărcătură naţională, cum a fost acel 21 august 1968, când România aceluiaşi Nicolae Ceauşescu s-a pronunţat pentru construcţia propriei căi şi împotriva violenţei şi amestecului în treburile interne, refuzând să participe la atacul concertat al Pactului de la Varşovia pentru înnăbuşirea “Primăverii de la Praga”.
Nu putem nega nici momentul iunie 1967, când, în timpul Războiului de Şase Zile, între Israel şi Egipt, România lui Ceauşescu a fost singurul stat din Est care a menţinut relaţiile politice, economice, culturale şi militare cu Tel Aviv-ul. Nu putem nega nici faptul că în anii '70, aceeaşi Românie a lui Nicolae Ceauşescu ajunsese la o rată anuala de dezvoltare de 12%, fapt care în acel moment impresiona şi deranja, în egală măsură, atât în sânul CAER, cât mai ales în Occident, unde reprezenta un contra-argument la propaganda oficială, conform căreia economia socialistă ducea la subdezvoltare.
După 1990, în România îşi face apariţia fenomenul sărăciei de durată şi care cuprinde din ce în ce mai mult din populaţia ţării. Starea de sărăcie provoacă deteriorări psihologice profunde, cu consecinţe grave pe termen lung. În acest sens, citez un specialist, anume Prof. Dr. Cătălin Zamfir, care arată că “gravitatea socială a sărăciei nu constă în primul rând în inconvenientele de moment, ci în consecinţele pe termen lung, ea putând crea o scindare a colectivităţii, cu marginalizarea şi excluderea socială a persoanelor şi a grupurilor atinse de sărăcie”.
Există, aşadar, dacă privim prin comparaţie, suficiente motive obiective şi concludente pentru ca aşa – zişii “nostalgici” să vrea să ducă o floare la mormântul lui Ceauşescu. Considerăm că nu este drept să fie împiedicaţi de către nimeni şi de nimic să facă acest lucru, dacă doresc.
Considerăm, de asemenea, că nu putem opera în analiza vieţii sociale în România “anului de graţie” 2015 cu sofisme şi că trebuie să dăm dovadă de responsabilitate în analiza istoriei şi că negarea unei etape istorice este o gravă eroare, iar îngrădirea analizei şi exprimărilor poate avea şi consecinţe psiho-emoţionale.
Ca să conchid, credem că ar fi necesară o re-analizare a legii nu numai din perspectiva strict juridică, ci şi cu, concursul unor sociologi, istorici şi a unor oameni din toate paturile sociale şi operarea unor schimbări, desigur, o dată ce se va ajunge la o coeziune a părerilor.
Ciprian POP
Secretar General al Asociaţiei România Muncitoare (ARM)
“LE RAISON D'ETRE” AL ROMÂNIEI MUNCITOARE
ASOCIAŢIA NOASTRĂ SE PRONUNŢĂ ENERGIC PENTRU:
  • Dreptul la muncă, hrană, locuinţă, precum şi la îngrijiri medicale pentru toţi românii.
Dreptul la muncă este unul dintre drepturile principale ale omului, iar modul de asigurare al acestui drept este unul dintre criteriile importante pentru determinarea caracterului mai mult sau mai puţin progresist al sistemului social. Ne pronunţăm pentru garantarea unui loc de muncă stabil şi suntem împotriva tendinţelor unor angajatori care folosesc şomajul şi munca “la negru” ca pe nişte pârghii pentru a creşte intensitatea muncii şi a exploata realmente mâna de lucru la cel mai scăzut preţ posibil.
  • Suntem, de asemenea, împotriva creării de către angajator a unui climat de nesiguranţă în care angajatul trăieşte sub ameninţarea permanentă de a fi concediat.
  • Suntem pentru un rol clar şi bine pronunţat pentru SINDICATE.
  • Sancţiuni pentru patronatele care nu îşi respectă angajamentele şi contractul.
  • Dorim revenirea celui de-al 13-lea salariu.
  • Exprimăm, de asemenea, dorinţa ca angajatorul să ofere angajatului PRIMA DE CONCEDIU.
  • ARM doreşte şi încurajeaza consultarea angajaţilor în decizii strategice şi pentru o protecţie sporită din partea statului pe relaţia cu patronii.
  • ARM doreşte şi crearea unui sistem de consultare cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului şi cu alte instituţii similare în folosul cetăţeanului, deoarece categoriile defavorizate şi muncitorii sunt cei mai loviţi de calitatea proastă a produselor.
  • Nu în ultimul rând, ARM se pronunţă pentru un climat de respect la locul de muncă.
ARM a primit mesaj salutar, cu dorinţa de colaborare din partea Confederaţiei Oamenilor Muncii din Republica Populară Democrată Coreeana (RPDC), din partea Confederaţiei Sindicale a Celor ce Muncesc din Brazilia, cu sediul la Sao Paolo, din partea Blocului Stângiidin cadrul Federaţiei Sindicale a Austriei, precum şi din partea Federaţiei Generale a Sindicatelor din Republica Arabă Siriană.
23 August 2015 nu a trecut fără să fie comemoraţi eroii care au luptat împotriva fascismului în cel de-al II-lea Război Mondial de către noi, comuniştii din PCR şi Asociaţia Scânteia şi Asociaţia România Muncitoare (ARM), au depus coroane de flori la Monumentul Eroilor din faţa Academiei Militare din Bucureşti.
SĂ NU UITĂM NICIODATĂ!!!!!
La 30 august 1940, urmare a aşa-zisului “Arbitraj de la Viena”, aveau să se desprindă din trupul însângerat al Ardealului 520243 de kilometri pătraţi, cu o populaţie românească de 1.304.894 de suflete. 8 judeţe din cele 23, câte număra Ardealul atunci au fost înstrăinate în întregimea lor, în timp şi alte 3 judeţe au fost spintecate în două, creându-se hotar artificial în însăşi inima românismului. Prin Dictatul de la Viena a fost atribuită Ungariei, pe atunci a Amiralului fără mare, nume de tristă amintire, Miklos Horthy, comună ca Ponoara, din Judeţul Bihor, unde dintre cei 10108 locuitori, numai unul era ungur, sau ca Surduc, din acelaşi judeţ, în care, din circa 830 de localnici, 828 erau români.
Din ziua de 30 august 1940 şi până la 30 octombrie acelaşi an, au fost ucişi în Ardeal 919 români, bărbaţi, femei şi copii, au fost torturate 771 persoane şi au fost lovite în mod grav şi maltratate alte 3.373, conform surselor oficiale.
Avem datoria să nu uităm niciodată şi să cinstim memoria acestor martiri ai neamului românesc.
Comuna Traznea a fost ocupată la 9 septembrie 1940. În clipele imediat următoare, un veritabil iad s-a deslănţuit: 100 de morţi, dintre care 68 nu au putut fi ulterior identificaţi. Alt nume scris cu litere de sânge, comuna Ip. Şi aici, un număr de 155 de barbati, femei şi copii au fost exterminaţi de bandele horthyste.
După 23 august 1944, România a întors armele împotriva Germaniei şi, implicit, împotriva regimului horthyst de la Budapesta. Convenţia de Armistiţiu încheiată de România cu aliaţii la 12 septembrie 1945 a declarat nul şi neavenit Dictatul de la Viena, Ardealul întorcându-se iarăşi la familia sa firească. Rănile istoriei au rămas, însă. În fiecare an sau, ori de câte ori ne întoarcem la vetrele Transilvaniei, merită să ne amintim şi să cinstim memoria celor care la: Traznea, Ip,Camar, Ciumarna, Simleul Silvaniei, Mureşenii de Câmpie, Huedin, dar şi în alte locuri au pierit sub focul horthyst pentru singurul fapt că erau români.
SFÂNTUL APOSTOL TOMA A VĂZUT ÎNĂLŢAREA PREASFINTEI NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU
Apostolii şi ierarhii au cântat laude Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi cu cinste au înmormantat sfântul ei trup în Ghetzimani, după cum ea însăşi dorise. Între timp, Apostolul Toma, singurul care prin iconomia lui Dumnezeu nu fusese de faţă la înmormantarea Maicii Domnului, a pornit spre Ghetsimani. Pe drum, însă, a văzut deodată o femeie urcând la ceruri. Atunci, ea şi-a scos brâul pe care îl purta şi l-a aruncat lânga el. Ucenicul lui Hristos a luat brâul şi şi-a continuat drumul spre Ghetsimani. După 3 zile, când a ajuns la Ghetsimani, ceilalţi apostoli i-au povestit despre Adormirea Maicii Domnului. Brâul Pururea Fecioarei Maria se păstrează până astăzi în Sfânta Mănăstire Vatopedu din Sfântul Munte Athos şi săvârşeşte nenumărate minuni.
Aşezarea în raclă a Cinstitului Brâu al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu se prăznuieşte de Biserica noastră pe 31 august.
COMUNICAT DE PRESĂ AL ASOCIAŢIEI ROMÂNIA MUNCITOARE (ARM)
BUCUREŞTI, 24 AUGUST 2015
Urmare a incidentelor apărute la graniţa dintre cele două state coreene datorită plasării unor megafoane de cătreCoreea de Sud, cu scopul de a transmite mesaje propagandistice în contextul războiului psihologic împotriva R.P.D. Coreene, autorităţile de la Phenian au cerut încetarea imediată a acestor acţiuni, pe care le consideră o provocare directă şi un gest ofensiv .
La data de 20 august anul curent, elemente ale forţelor armate ale Coreei de Sud au executat trageri cu obuze de artilerie, circa 36 la număr, peste Zona Demilitarizată, în direcţia teritoriului R. P. D. Coreene, incident care, din fericire, nu a produs victime. Ulterior acestui incident, autorităţile de la Phenian au transmis Seulului un mesaj conciliant, prin intermediul unei scrisori adresate lui Kim Kwan – Jin, Consilier de Securitate al Preşedintelui sud corean, Park Geun - Hye, scrisoare semnată de catre Kim Yang Gon, Director al instituţiei de la Phenian care coordonează politica de apropiere şi reconciliere cu Seulul.
În legatură cu aceste evenimente regretabile, membrii ARM îşi exprimă deplina îngrijorare faţă de escaladarea tensiunilor la frontiera dintre cele două State coreene şi apreciază că autorităţile de la Seul se vor abţine de la astfel de acţiuni şi gesturi de natură să conducă la tensionarea nejustificată a situaţiei în Peninsulă şi să provoace R.P.D. Coreeana. Asociaţia România Muncitoare (ARM) apreciază că în aceste momente dificile, ambele părţi vor putea găsi soluţiile cele mai potrivite pentru aplanarea tensiunilor apărute şi vor adopta cât mai urgent măsuri menite să le aproapie şi să reia drumul reunificării paşnice al Peninsulei Coreene prin crearea Confederatiei Koryo, după proiectul Cartei reunificării pe baza celor 10 puncte.
Totodată, în legătură cu recentele evoluţii din Peninsula, ARM îşi exprimă speranţa deplină că în cele din urmă, va triumfa dialogul, pacea şi colaborarea şi nu spiritul războiului şi că autorităţile de la Seul vor agrea crearea cadrului favorabil pentru detensionarea relaţiei cu fraţii lor de la Phenian şi transpunerea în practică a măsurilor menite să instaureze pacea în regiune, renunţând la politica de forţă şi de provocare şi, nu în ultimul rând, respectând dorinţa R.P.D. Coreene de a se dezvolta liber, conform voinţei şi aspiraţiilor sale.
Considerăm că numai acceptarea acestor premize va aduce cu sine pacea, înţelegerea şi încrederea reciprocă, pecetluind calea reunificării paşnice a poporului coreean.
Ciprian POP
Secretar General al Asociaţiei România Muncitoare
 
9 SEPTEMBRIE 1948, ZIUA NAŢIONALĂ A REPUBLICII POPULARE DEMOCRATE COREENE
Acum câteva mii de ani, în timp ce HWANUNG, fiul Cerului guverna peste oameni, un tigru şi un urs doreau neapărat să se transforme în oameni. Cei doi l-au rugat pe Hwanung să le îndeplinească doriţa, iar acesta le-a promis că îi va transforma, dar le-a pus o condiţie. Transformarea lor va fi posibilă numai dacă vor fi capabili să stea într-o grotă timp de 100 de zile şi să mănânce doar usturoi. După câteva zile, fiindu-i frică de întunericul din peştera şi simţind nevoia să vâneze, tigrul s-a dat bătut, iar după numai 21 de zile ursul s-a transformat în femeie şi i-a cerut lui Hwanung să-i găsească un soţ. Cuplul a dat naştere unui fiu, DANGUN, regele care a creatGOJOSEONUL, primul regat din peninsula coreeana.
Această frumoasă legendă stă la baza fondării a ceea ce este astăzi plastic cunoscută drept“ţara dimineţilor liniştite”, Choson, în limba coreeana sau Coreea, pentru români.
Originile vieţii şi ale primelor civilizaţii pe pământ coreean se pierd în negura timpului. Ustensilele de piatră datând din paleoliticul inferior au fost descoperite în grota calcaroasă de laKeunmuru, localitatea Sangweun, în vecinătatea capitalei R.P.D. Coreene, Phenian. Dovezile arheologice aduc cu sine urmele unei societăţi matriarhale şi în care principala activitate economică o constituia vânătoarea. Strămoşii coreenilor fondează în secolele 8-7 I. Hr. primele lor formaţiuni statale, Gojoseon, Buyeu şi Djinguk. Gojoseonul, aşa cum am arătat, are reputaţia de a fi intrat în istorie drept prima formaţiune statală a Peninsulei Coreea şi care se întindea pe un vast teritoriu, cuprinzând nord-vestul peninsulei coreene de astăzi şi provinciile Liaodong şiLiaohe din China de astăzi.
Populaţia celor trei regate avea aceeaşi origine antropo-etnica şi vorbea aceeaşi limbă. Produsele metalice introduse în perioada celor trei regate au avut un rol însemnat asupra ţărilor vecine Coreei, având o mare influenţă chiar şi asupra dezvoltării civilizaţiei japoneze. În anul 586,Capitala Gojoseonului este transferată în fortăreaţă Djang – An, în Phenianul de astăzi, din această perioadă datând şi introducerea budismului în Coreea, în secolul al 4-lea.
Koryo, primul stat coreean unificat vede lumina zilei în 918, cuprinzând întregul teritoriu coreean şi va dăinui sub această formă timp de 470 de ani.
În 1403, coreenii crează prima tipografie din lume cu litere metalice, iar în anul 1446, o comisie de savanţi sub conducerea poetului Son – Sam Mun elaborează alfabetul naţional coreean.
Anii de dominatie japoneza nu au reusit sub nicio forma sa stirbeasca unitatea natioanla a poporului coreean, care, mai mult decat atat, a iesit din anii grei de lupta de guerila impotriva regimului militarist japonez cu mult intarit.
La scurt timp dupa eliberarea Coreei, la 15 august 1945, urmare a unor triste conjuncturi geostrategice, norii negrii ai divizarii incep sa planeze asupra Tarii Diminetilor Linistite.
In fata acestei situatii, Partidul Muncitoresc Coreean a propus, in martie 1948, reunificarea tarii prin constituirea unui organism legislativ suprem, urmare a unor alegeri generale care sa aiba loc in toata Coreea, avand ca punct terminus formarea unui guvern popular si democratic, care presupunea unirea tuturor fortelor, atat din Nord, cat si din Sud. In aprilie 1948 are loc la Phenian o conferinta comuna a reprezentantilor partidelor si organizatiilor sociale de pe ambele laturi ale paralelei de 38 de grade, cu participarea a 695 de delegati din 56 de organizatii. La invitatia lui Kim Il Sung, un mare numar de personalitati sud coreene iau parte la acest major eveniment.
In cele din urma, conferinta adopta “Rezolutia cu privire la situatia politica a Coreei” si “Apelul catre toti coreenii”, condamnand alegerile separate din Coreea de Sud si preconizand instaurarea unui guvern unic. Pe aceasta baza, la 9 septembrie 1948, este proclamata Republica Populara Democrata Coreeana.
In concordanta cu Articolul 17 al Constitutiei Socialiste din 1998, “independenta, pacea si solidaritatea sunt ideile de baza ale politicii externe si principiile activitatilor externe promovate de RPDC”. Cu atat mai mult, “statul trebuie sa stabileasca relatii diplomatice, cat si politice, economice si culturale cu toate tarile prietene, pe principiul completei egalitati in drepturi, independentei si respectului mutual, al neamestecului in treburile interne si al castigului reciproc”.RPDC este membra a majoritatii organizaiilor internationale, la data de 17 septembrie 1991, fiind admisa in ONU.
Romania si RPD Coreeana au stabilit relatii diplomatice la 26 octombrie 1948, la aproape doua luni de la proclamarea statului coreean, tara noastra fiind al patrulea stat care a recunoscut Guvernul condus de Kim Il Sung. In 1951 se deschid in ambele capitale si misiunile diplomatice. Partea romana a dat dovada de solidaritate sincera cu poporul coreean in anii grei ai razboiului, trimitind ajutoare umanitare in valoare de circa 160 milioane de lei, precum si mai bine de 200 de vagoane de alimente si medicamente. Peste 200 de copii si tineri coreeni au beneficiat de aportul cultural si stiintific al invatamantului romanesc, pastrand frumoase amintiri din perioada in care s-au desavarsit intelectual, studiind in tara noastra.
Pana in 1989, romanii au construit in “tara diminetilor linistite” o fabrica de tractoare, una de ciment, una de medicamente si doua spitale complete (la Phenian si Nampo).
Cele doua tari au astazi orientari politice diferite, insa romani simplii, precum si partide de stanga si asociatii au stranse legaturi cu poporul coreean, luand cunostinta si sprijinind tendintele sale progresiste. Iata, asadar, ca nici distanta mare care desparte tarile noastre, si nici scbhimbarea de regim nu a impiedicat si nu poate impiedica popoarele roman si coreean sa se simta aproape si sa dezvolte intre ele o prietenie trainica.
Ciprian POP

GRUPAJ DE STIRI INTERNATIONALE

Egiptul deschide navigatiei noul tronson al Canalului Suez

Inaugurarea in august a noului tronson al canalului Suez, este considerata cel mai important rezultat al administratiei noului presednite egiptean, Abdel Fattah El Sisi, care doreste ca tara sa sa isi recapete pozitia de putere regionala.
In prezenta mai multor reprezentanti ai comunictatii internationale, autoritatile egiptene au inaugurat in august un nou tronson de navigatie al canalului Suez, fapt ce va permite dublarea traficului international in zona, aducand insemnate beneficii si deschizand si mai mult economia acestui stat arab african.
In discursul de inaugurare, Seful Statului egiptean Abdel Fattah El Sisi, a precizat ca noua realizare de infrastructura reprezinta “un adevarat cadou oferit de catre autoritatile egiptene comunitatii internationale”. Canalul, cu o lungime de 73 de kilometri, a carui constructie a durat aproximativ un an, a costat cicra 4 miliarde de dolari si se estimeaza ca va scurta traversarea la 7 ore, cin cekle 18, cat dureaza astazi.
Acest nou tronson a fost construit cu sprijinul unor firme straine, din SUA, Belgia, Olanda si Kuweit, intr-un timp record de un an, desi prioiectul intitial prevedea terminarea lucrarilor in 3 ani.


Raspunsul Uniunii Europene fata de noile si triestele episoade ale crizei migratorii

La scurt timp dupa recenta scufundare in largul coastelor libiene a unei ambacatiuni cu circa 600 de oameni la bord, UE a emis un comunicat in care deplange incidentul care a dus la moartea a 25 de persoane.
Bruxelles-ul a aprobat o finantare de 2,4 miliarde de euro, reprezentand ajutoare acordate timp de 6 ani unor tari, mai ales Italia si Grecia, confruntate cu cresterea numarului de imigranti clandestini. Italia va primi cea mai mare parte a ajutorului, aproape 560 milioane, in timp ce Grecia va primi circa 473 de milioane.
La Callais, unde imigrantii incearca sa intre in Eurotunel, s-au inregistrat cele mai multe decese de imigranti in aceasta luna, aminteste Reuters.
Comisia Europeana (CE) a emis un comunicat prin care insista ca tarile membre ale blocului comunitar sa ia masuri imediate si in comun pentru a incerca sa diminueze criza migratorie si in speta, pentru a se evita tragediile de amploare ca cele petrecute in ultimele luni in Marea Mediterana. Comunicatul recunoaste si esecul politicilor anterioare care nu au avut niciun efect si a reiterat, o data in plus, necesitatea unui raspuns comun al statelor UE, menit sa reduca aceste efecte si sa evite tragediile umane, tema care va fi abordata intr-o reuniune de inalt nivel ce uremaza sa aiba loc in malta, in luna noiembrie a acestui an.
Conform unor estimari ale Organizatiei Internationale pentru Migratie (OIM), mai mult de 2 mii de suflete au pierit in Mediterana de la inceputul anului pana acum, o tragedie de proportii, fapt ce reclama masuri urgente din partea tuturoro actorilor regionali.


Aurescu cere statelor cu minoritati romanesti sa le conserve identitatea.
Ministrul roman al Afacerilor Externe a spus luni, 10 august, la cea de-a doua editia a Scolii de Vara ca doreste ca statele care gazduiesc minoritati romanesti sa adopte “masuri adecvate” pentru conservarea identitatii etnice a romanilor de acolo, “cel putin similare” celor promovate de tara noastra in favoarea minoritatilor de pe teritoriul sau, potrivit Mediafax.
“Trebuie sa fim constienti ca toate comunitatile romanesti din afara au nevoie de sprijin atent directionat si de raspuns concret pentru problemele cu care se confrunta. Doresc sa va asigur de toata imlicarea mea personala in identificarea celor mai potrivite solutii care sa raspunda acestor nevoi”, a mai spus Aurescu, citat de presa locala si de stirile TVR.


Autoritatile afgane aresteaza elemente ale Statului Islamic (ISIS)

Autoritatile afghane, sprijinite si de alti actori regionali si internationali au intensificat lupta impotriva militantilor si operativilor ISIS, care recruteaza noi membrii prin activitati deschise prin intermediul retelelor sociale.
Serviciul National de Securitate al Statului afghan (DNS, sau “Riyasat-e Amniyat-e Milli”, dupa numele sau in limba pashtuna), a arestat la inceputul lunii august la Kabul 6 operativi ai asa-zisuluiStat Islamic (ISIS).
Cei sase: Abdul Fatah, Sayed Mus tafa, Mohammed Qasin, Noor-ul-Ha di, Eidi Mohammed si Amir Sabib, realizau activitati de racolare de membrii cu ajutorul ...retelelor de socializare, in special Facebook.
Conform comunicatului remis de catre structura de informatii afghana presei locale, cetateanul Noor-ul-Haq, primea sprijin financiar din provincia afghana Herat de la entitati si oameni care anterior facusera parte din miscarea talibana.
Autoritatile afghane si intreaga comunitate internationala au devenit si mai sensibile la activitatile ISIS in mediul social, deoarece, pe langa racolarea de tineri pentru activitati teroriste, ISIS se mai ocupa si de trafic de copii si femei, cu precedare pe teritoriul Siriei si al Irakului.
In egala masura, Reprezentantul Special al Secretariartului General al ONU impotriva violentei sexuale in conflictele armate, Zainab Bangura, a denuntat intr-un document oficial aceste practici documentate ale ISIS in zona Orientului Mijlociu si a chemat la o si mai stransa colaborare internationala menita sa contracareze actiunile gruparii.


Publicatia noastra primeste scrisorile cititorilor si, mai cu seama, doreste sa faca cunoscute cazuri sociale, precum si situatii in care semeni ai nostrii nu sunt tratati omeneste la locul de munca. Va rugam sa nu ezitati sa ne scrieti, fie cu numele, fie, daca exprimati in scris acest lucru, pastrandu-va anonimatul.
Mai jos redam randurile primite de la un tanar craiovean, cu privire la experienta de nerepetat pe care domnia sa a avut-o la o pensiune din imprejurimile Bucurestiului, unde incerca sa castige un ban cinstit:
Amintiri de la “Casa de Piatra”…
24 ianuarie 2014 o zi cu profunde semnificatii istorice dar in aceasi zi a anului trecut eram martorul unor fapte si scene desprinse din niste vremuri de trista amintire…
Povestea mea incepe in ianuarie 2013 cand am gasit un anunt de angajare ca receptioner In Hotelul “Casa de Piatra” Pustinicul –Ilfov, insa ceea ce aveam sa gasesc si sa constat acolo nu doar ca m-a socat dar am inceput a ma intreba cum este posibil oare asa ceva la iesirea din Bucuresti, oras ce se pretinde Capitala Europeana unde drepturile si libertatile cetatenilor se pretind a fi aparate si respectate, dar care drepturi?...
In dimineata zilei de 24 ianuarie 2013 in jurul orei 3 dimineata ma suiam in tren de pe peronul garii unui oras din provincie pentru a ajunge la Bucuresti intrucat incepand cu ora 8.30 urma o sesiune de recrutare cu un angajator grec pentru diferite posturi pe timp de vara intr-un resort turistic din Grecia ce sa tinut la Hotel Ibis Gara de nord. Eu am terminat treaba cu angajatorul grec in jurul orei 12 moment in care am coborat la Metrou pentru a ajunge la statia Republica de unde sa iau mai departe microbuz.
Am ajuns la statia Republica dupa vreo 35 de minute cu aproximatie dupa care m-am indreptat spre statia de maxi taxi pentru ajunge la iesirea din Comuna Pantelimon spre comuna Branesti peste podul de calea ferata(ce duce spre Constanta si vechiul drum rutier) , acolo la poalele podului este situat acest hotel al groazei si al deznadejdii Casa de Piatra Pustnicul. Desi peisajul era foarte incantator si placut creat de padurea de jur imprejur si de o parte de zapada inca netopita acesta avea sa contrasteze foarte puternic cu caracterul infect si josnic al conducerii.
Imediat dupa ce am coborat din microbuz si am trecut pe sub pod am ajuns si m-am prezentat in receptia hotelului.
( orele 13). Receptia hotelului arata mai degraba a hol de casa de la tara, in biroul de receptie nu exista calculator, cheile erau atarnate in perete, maldare de registre toate “rezervarile” si “cazarile” se consemnau manual de mana in caiete studentesti, singurele lucruri moderne erau o casa de marcat unde se batea poate doar la iesirea din ture, un minifiltru de cafea instant Tassimo si 2 frigidere unde se pastrau racoritoare si bauturi alcoolice.
Dupa aprox 20 de min a iesit si patroana si fara a ma saluta si fara a face nici o introducere si a se prezenta m-a poftiti afara sa astept, au mai trecut alte 30 de min si intrucat mi se facuse frig am intrat din nou in receptie dupa care a revenit si de de data asta a tipat la mine sa ies afara ca nu am dreptul sa stau in receptie. Am mai stat alte inca 30 de min dupa care a venit angajatul ei fidel Pierre(lucra de 3 ani acolo) care mi-a solicitat actele ce le aveam la mine i-am dat cateva copii xerox dupa diplomele de absolvire a facultatii si buletinul in original pentru i le duce patroanei, timp in care eu am stat tot afara. Atat Pierre cat si ceilalti “lucratori” , 2 frati erau imbracati ca de camp sau atelier fapt care initial nu l-am inteles dar aveam cateva ore mai tarziu a-l intelege.
Dupa ce patroana a iesit afara si a plecat, Pierre m-a mai tinut afara inca 2 ore timp in care imi motiva ca are inca treaba de facut, mi-a aratat imprejurimile si indatoririle ce urma sa le am care nici de departe nu era in fisa postului de receptioner, in tot acest timp petrecut cu el afara mi a spus ca urma sa intru in tura la ora 20 seara pana la ora 8 dimineata a 2 a zi.
Principala indatorire era facutul focului si intretinerea acestuia in centrala termica pe baza de lemne ce functiona la subsol, curatenia camerelor,a holurilor si a curtii interioare. Dupa ce m-am tot plans ca imi este frig si am inghetat in jurul orei 16.00 m-a condus spre camera de odihna din hotel unde l-am intalnit pe unul din cei 2 frati aflati acolo de 3 saptamani, mai exact pe cel cu care aveam sa impart tura de noapte. Baiatul avea 37 de ani cu 11 ani mai mare ca mine, l-a inceput abia m-a salut, doar ne-am prezentat, dupa care am facut o miscare cu care l-am “cumparat” cel putin pe moment dar care datorita tacerii lui de a doua zi am putut pleca in siguranta acasa.
Mai exact mi-am impartit pachetul de drum cu el i-am oferit 2 placinte cu branza si o cutie de bere, moment dupa care devenit prietenos si a inceput a-mi povesti cum sta treaba acolo. A inceput a-mi povesti grelele cazne si suplicii pe care el si fratele lui le suportau zi de zi, injuraturi si jigniri la tot pasul, munca foarte grea la care se mai adauga si foamea. Intrucat acolo masa nu se oferea pentru lucratori iar el bani nu avea de acasa, colegul ceruse in fiecare saptamana patroanei cate 50 de ron bani care bineinteles ca se scadeau din salariu si din care incerca sa se hraneasca o saptamana.
Hrana acestuia consta dintr-o paine, parizer si margarina din care manca de 2 ori pe zi, lucratorii nu aveau voie sa manance in camera, isi tine a mancarea afara intr-o debara si tot acolo si manca.
Mi-a povestit pe langa multe altele o intamplare cum intr-o zi in timp ce vorbea cu fratele lui in camera l-a surprins pe Pierre spionand si tragand cu urechea la usa lor.
S-a apropiat imcet de usa a deschis-o repede spre interior si cum Pierre era rezemat de usa s-a parabusit la pamant in camera in momentul deschiderii usii. Putin a mai lipsit ca cei 2 frati sa se puna cu bataia pe acest spion turnator cum s-a si dovedit ulterior ca este.
Desi eram de la 16 in camera si abia la ora 20 incepea tura pe la 18.30 colegul a fost sunat de Pierre sa ne pregatim de treaba ca avem de curatat 2 camere asta pe langa multe ce aveau sa vina... Am iesit cu colegul si ne am indreptat spre camerel de curatat, echipamentul de curatenie avea 3 sau 4 ustensile un carucior unde era un simplu mop cu burete, un praf gen tixx se arunca de 2-3 ori in cada de dus (si asta era toata dezinfectia baii), cearceafurile se strangeau si se trimiteau la o spalatorie din zona; si o perie de covoare ce tinea loc de aspirator... cu acea perie se curatau atat podelele camerelor, cat si ale holului hotelului si al receptiei se curata manual fara nici un detergent sau solutie.
Dar ce era mai greu abia urma sa vina si anume facutul si intretinutul focului. In curte spre spatele hotelului erau busteni cu lungimea intre 1 -1,5m care ii transportam la gramada cu roaba pana la subsol unde ii coboram un nivel pe o scara de beton dupa care intram in incapere si ii bagam in centrala imensa.
In roaba incarcam intre 5-7 busteni, iar pe ora duceam cel putin 5 – 7 roabe daca nu si mai mult pentru a se mentine caldura si apa calda in hotel. Cel mai mult a fost de lucru pana in jurul orei 21 cand a plecat din hotel din birou si fica propietarilor si astfel am putut sa mai scadem putin ritmul dar nu atat de suficient incat sa te poti odihni.
In jurul orei 22 incepusem deja sa ma resimt, afara ploua marunt cu lapovita iar apa imi patrunsese prin geaca de fas si imi ajunsese la piele, voiam sa ma incalzesc dar era destul de greu in receptie era la fel de frig ca afara si desi erau 2 calorifere nici nu se simtea cald inauntru pentru ca pe timp de zi usile de afara erau larg deschise si tot frigul de peste zi ramanea in receptie chair si dupa 2-3 ore dupa ce usile fusesera inchise.
Probabil ca va intrebati cine erau clientii, venea lume? Sincer mai mult tranzituri de nevoi fiziologice. Permanent stateau niste muncitori de la Petrol care ocupau 3-4 camere la etajul 1. Era deja ora 23.00 si in sfarsit am realizat ca vreau sa ma intorc inapoi acasa, ca insasi faptul ca acceptasem si ramasesem in tura fusese o greseala.
As fi plecat chiar in acel moemnt dar nu puteam pentru ca buletinul meu fusese oprit de patroana si abia a doua zi dupa 8.00 aceasta venea la hotel. Desi se purtau cum se purtau cu lucratorii, cand era vorba de evitat contraoale si amenzi din partea autoritatiilor statului brusc deveaneau constienti si tematori de lege un exemplu este ca inainte a de a pleca acasa fica proprietarilor mi-a comunicat ca in caz de control sa spun ca ori sunt cazat ori in vizita la cineva din hotel.
Pe la miezul noptii au venit niste muncitori sa reclame ca le picura apa in pat, dar n-am avut ce sa le facem, a incercat si i-a linsitit cumva colegul dar tot cu buza umflata s-au intors in camera.
Si inca un amanunt, desi teoretic a doua zi la 8 se incheia tura, la modul practic se incheia pentru cel din tura de noapte dupa ce preda incasarile si fisetul din casa de marcat patroanei si nu de multe ori erau cazuri cand ea nu venea la timp, de cateva ori chiar a venit pe la 12 si uite usa bietului om fara voi lui i se diminua si mai mult timpul de odihna care si asa nu era respectat.
In sfarsit a venit si ora 1 noaptea si dupa ce am tot cautat motive si i-am dat de inteles colegului ca a doua zi renunt m-am dus in camera personalului unde se odihnea fratele lui si m-am bagat in celalalt pat sa dorm.
La 6 dimineata fratele colegului s-a trezit si m-a rugat si pe mine s-a ma trezesc spunandu-mi ca daca raman in camera imi asum riscuri, mai exact in cazul in care patroana venea mai devreme si ma gasea in camera mi ar fi cerut achitarea sumei de 100 de ron pentru faptul ca am dormit in camera in loc sa fiu la lucru. M-am imbract bineinteles mi am facut si bagajul si m-am dus in receptie.
Colegul cu care eram pe tura a fost la inceput in primele 30 -40 de min cam suparat pe mine ca ramesese singur cu treaba ca isi facuse sperante sa aibe ajutor, ulterior i-a trecut am pus totul pe seama oboselii, l-am mai ajutat putin cu inca vreo 2-3 roabe dar cam atat.
Intre timp afara frigul se intetise si incepuse sa ninga viscolit, in receptie curent usile larg deschise se matura se faceau ultimele pragatiri inainte de a veni patroana, chiar si in centrala unde se facea focul se facuse curat si nici acolo numai puteam sa intru sa ma incalzesc. Intre 7 -7.30 a venit si Pierre si primul lucru a inceput sa-l critice si sa-l ia la rost pe colegul din tura de noapte legat de activitatea prestata.
Vazandu-ma ca tremur si ca imi e frig m-a invitat sa ma duc in camera si sa mai stau vreo 20 de minute langa la calorifer sa ma incalzesc dar numai mult pentru a nu risca cu patroana.
Pe la orele 8.20 si-a facut aparitia si patroana cu un Bmw cu multi cai putere, iar Pierre ca un adevarat “majordom de curte imperiala” s-a apropiat , i-a deschis portiera si mergea in spatele ei in urma tinand plasele “stimabilei”.
Am interpelat-o pe patroana direct solicitandu-i buletinul motivand ca vreau sa plec acasa iar aceasta a repliacat:
“ – Ce este aici? Sat fara caini? Vi si pleci cand ai tu chef?” la care a continuat a ma lua peste picior si a face bascalie de studiile mele superioare.
Dupa 10 min am fost chemat in biroul ei si inainte de a-mi inapoia buletinul m-a rugat sa semnez intr-o condica plina de nume, spunandu-mi ca sa “faci si tu experienta”.
Am semnat mi-am luat buletinul si am plecat rasufland usurat ca am scapat... Cateva ore mai tarziu in timp ce eram in tren am vorbit la telefon cu colegul de tura si mi-a spus ca imediat dupa ce am plecat eu patroana l-a intrebat daca m-am culcat noaptea in hotel, i-a raspuns ca nu, ca m-a trimis sa stau pe afara.
Nu stiu daca a facut-o pentru mine sau pentru el; cert e faptul ca la cateva zile dupa plecarea mea acesta m-a sunat si mia spus ca hotarat si el si fratele sau sa plece bineintles cu injuraturi si istericale bonus din partea patroanei, si cat credeti ca au primit pe 3 saptamani lucrate? 50 de ron in mana fiecare, in conditiile in care salariul promis era de 1200 ron/luna.
I-am sfatuit sa mearga la ITM sa faca o plangere unde s-au si dus, si se pare ca la cateva zile au fost chemati iar la Casa de Piatra sa le mai dea 200-300 de ron dar nici decum suma promisa. De atunci nu mai stiu nimic de ei...
 
Criar um Site Grátis    |    Create a Free Website Denunciar  |  Publicidade  |  Sites Grátis no Comunidades.net