România Muncitoare - Martie 2016

Muncă şi unitate, luptă pentru dreptate!

ROMÂNIA MUNCITOARE

Colectiv de redacţie:

Ciprian POP (redactor şef), Ion BUCUR (redactor), Marius BUICĂ (tehnoredactor).

Telefon: 0724/717293

Publicaţie a mişcării muncitoreşti, editată de Asociaţia România Muncitoare - Nr.238 din Martie 2016

E-mail: asociatia.romania.muncitoare@gmail.com

Web: https://asociatiaromaniamuncitoare.blogspot.ro/

OSIM-M-2005-06220; ISSN-1224-2543

EDITORIALUL LUNII

G Î N D   DE  M A R T I E

Ar trebui să scriu despre 8 martie şi condiţia femeii. Probabil că ar fi de preferat să adun o sumă de clişee şi vorbe frumoase, cum se cuvine unei astfel de ocazii, dar detest clişeele!

În alte vremuri se sărbătorea cu anumit fast ziua de 8 martie. Femeia era importantă în viziunea acelui sistem şi trebuia onorată de ziua ei! Un clişeu! Nimănui nu-i păsa, de fapt, de femeile care lucrau în trei schimburi (măcar aveau unde lucra!sic), de faptul că deseori lucrau şi duminica, neavînd timp o zi măcar să fie alături de copii lor, pentru că soţul lucra şi el, eventual în alt schimb, pentru a avea grijă de copiii care, într-o zi liberă nu aveau cum să meargă la creşă ori la grădiniţă. Dar erau creşe, grădiniţe şi scoli pentru toată lumea! Iar femeile, fie că lucrau în învăţămînt, în spitale, în fabrici sau în administraţie, primeau într-o astfel de zi flori, felicitări şi desene făcute de copiii lor. Mici daruri de suflet care astăzi nu se mai fac! Azi se fac doar unora, daruri în excursii în străinătate sau bijuterii al căror preţ se scrie cu multe zerouri. Celelalte femei, probabil, nu primesc nimic. Nu e cu ce! Cîţiva ani chiar s-a susţinut de către unii că nu ar mai trebui sărbătorită ziua de 8 martie pentru că este de esenţă comunistă.

Dar, să vedem astăzi, nu dacă şi cum se sărbătoreşte această zi, ci care e condiţia femeii în lumea de la noi şi de pretutindeni.

În multe ţări ale lumii, condiţia e una dificilă, nu atît din motive religioase sau care ţin de tradiţie. Acesta e un subiect aparte şi nu îşi găseşte loc aici. Mă refer însă la condiţii dificile generate de sărăcie, de război, de o instruire precară, ceea ce nu permite un loc de muncă decent sau bine plătit.

În alte ţări, de obicei bogate, unde se vorbeşte despre democraţie şi egalitatea de şanse, rareori astfel de ziceri se şi concretizează. Uneori, femeile ocupă funcţii destul de importante, probabil bine plătite, dar în concepţia generală, clamata egalitate între sexe nu prea există. Nu şi atunci cînd e vorba de anumite demnităţi. Nici măcar cei care se consideră campionii democraţiei nu par dispuşi să acorde unei femei şansa de a candida la preşedinţia ţării lor.

La noi, situaţia e şi mai critică! Chiar dacă există femei în posturi importante sau în politică, puţine se află acolo pe merit, pentru că ar fi demonstrat calităţi şi pregătire deosebită. Tot ce se întîmplă la noi este aproape halucinant. Îmi amintesc cu oroare că, în loc să încerce să rezolve problemele de violenţă în familie, locuri de muncă şi protecţie pentru femei (să nu mai fie violatorii judecaţi în libertate, de exemplu!), nişte domni care mulţumită Cerului nu se mai află în Parlament, îşi propuseseră să legalizeze prostituţia.

8 martie poate fi considerată o zi simbolică, dar eu cred că fiecare zi ar trebui să fie una de sărbătoare. O femeie se va bucura de o floare, o vorbă frumoasă, un gest tandru sau un mulţumesc în orice altă zi. Iar dacă astfel de gesturi  se întîmplă într-o singură zi, cea de 8 martie, tot e bine că nu a fost uitată!

De aceea, la început de primăvară, doresc femeilor, mamelor, zile senine, sentimente calde şi multă sănătate, dar vreau să adaug că, o viaţă mai frumoasă depinde în mare măsură de curajul de care vor da dovadă pentru a se impune. Doamna Amaranta

Ziua femeii sau cum se reflecta egalitatea intre sexe in lumea actuala

Al cincilea obiectiv de dezvoltare durabila, fundamental pentru Agenda ONU 2030 se refere tocmai la egalitatea dintre sexe in lumea actuala. Sa vedem, asadar, cam ce fel de progrese s-au realizat la nivel international:

• statisticile organizatiei releva faptul ca anul trecut 41% dintre salariatii din domenii ne-agricole erau femei, comparat cu circa 35% in 1991

• Femeile au castigat teren in ceea ce priveste reprezentarea parlamentara in 90 la suta dintre statele lumii, cifra care, conform ONU, s-ar fi dublat in ultimii 15 ani.

• Intr-un stat african, Rwanda, 64% dintre deputati erau femei, in timp ce aceasta proportie se ridica la 53 la suta in Bolivia si la 49 la suta in Cuba. Cu o proportie de 32 la suta, Elvetia, spre exemplu, se clasa pe locul 28 in lume in materie de reprezentare a femeilor in Parlament.

• Conform studiului legat de „Evolutia reprezentativitatii femeilor in Parlamentul Romaniei”, realizat de catre Directia de Studii, Documentare si Monitorizare a Procesului electoral”, de-a lungul celor 6 legislaturi din perioada post-decembrista, procesul mandatelor detinute de femei a crescut progresiv de la 24 (4,9%), in legislatura 1990/92, la 68 (adica 11,5%) in actuala legislatura.

  Ciprian POP

D I S C U R S U R I     D E    C O Ş M A R

În săptîmana 22 - 28 februarie am avut parte de mai multe discursuri şocante. Cele mai multe s-au desfăşurat în cadrul unui singur eveniment: bilanţul DNA, unde s-a năpustit la vorbă toată floarea instituţiilor importante.

Dar, să le luăm pe rînd.:

1. În cea mai curată limbă de lemn, care dovedeşte că domnul preşedinte Iohannis nu doar nu reuşeşte a gîndi în limba română, dar şi cu cititul e cam greu, am fost asiguraţi că lupta anticorupţie e cea mai şi cea mai şi că domnia sa nu va precupeţi nici un efort şi va susţine....etc., etc, etc...
   Pentru cineva care are o sentinţă definitivă referitoare la o casă, nu cred că discursul a fost foarte inspirat. Dar fiecare pasăre....

2. L-am auzit şi pe domnul director al SRI, care nu am înţeles foarte bine ce căuta acolo, pînă ce domnia sa nu a avut amabilitatea să ne asigure, într-un discurs la fel de plictisitor ca al domnului preşedinte, că el e de fapt purtătorul de cuvînt al adevăratului şef în persoana domnului Coldea şi a venit aici să o susţină pe aliata şefului. Ce bine ar fi fost ca domnul Heldwig să ia exemplul instituţiei pe care, chipurile, o conduce şi să dea dovadă de discreţie. Poate că atunci nu ne-am mai fi speriat că nu ne apără nimeni, cum sîntem tentati să credem după ce l-am auzit!

3. A mai fost o persoană de pe la Înalta Curte. Cred că Ana Pauker se răsucea în mormînt de invidie auzind-o! Cred  că dînsa îi e extrem de recunoscătoare şefei de la DNA (ca între prietene şi aliate!) pentru cazul Rarinca, dar să uiţi cine eşti tu şi pe cine reprezinţi, chiar dacă te alfi la sfîrşit de mandat... Mi-am amintit însă de o zicere românească pe care, din decenţă, nu o reproduc şi m-am resemnat!

4. Un domn prim ministru şi o doamnă ministru (din nefericire a justiţiei)n-au spus nimic important, doar vorbe goale şi laude penibile la adresa celei pe care, împotriva legii şi decenţei o vor reinvesti în funcţie. Să ia naiba legea care zice altfel şi pe posibilii aspiranţi, poate mai pregătiţi, care ar fi în drept şi ei să aspire la funcţie!

5. Finalul apoteotic l-a făcut chiar şefa DNA. Ne-a demonstrat că noi sîntem pentru ea doar cifre într-o statistică şi că nu are nici o tresărire de conştiinţă pentru cîte vieţi şi cîte afaceri distruge dacă e ordin şi o poate ajuta pe ea personal şi pe cei de care depinde să îşi atingă ţinta.
   În rest, nimic despre cele 300 de plîngeri ale fostului guvern, referitoare la tot felul de furăciuni făcute în urmă cu mai bine de cinci ani Nu au timp de fleacuri, ei fiind prea ocupaţi cu distrugerea unor politicieni şi a ce a mai rămas din capitalul autohton. Nimic despre sechestrele pe care nu le-au pus pentru a nu lovi în foştii pdl-işti, nimic despre prejudiciile de miliarde, recunoscute şi dovedite, ori despre cauzele pierdute de instituţie în instanţele autohtone şi la CEDO.

    

Şi cum nu ne-ar fi fost destul, mai apare şi domnul Ambasador al SUA , la Cluj, cu un discurs despre cum ne apără el şi NATO de agresiunea Rusiei. Domnul  Ambasador a vrut probabil să atenueze gafele anterioare, atunci cînd s-a precipitat la Cotroceni imediat după ce domnul Iohannis a scăpat porumbelul cu "au trebuit să moară oameni" şi cea în care vorbea pe net despre "averea poporului" (bîrrr!!!), cu poza unui doctorand de origine italiană găsit asasinat la Cairo. Să nu fi fost capabili cei care il consiliază să-i atragă atenţia că fuga la Cotroceni abia crează suspiciune şi că discuţia cu o fantomă dovedeşte cît de proşti ne crede, ori cît de prost informaţi sînt ei ?!
Cît priveşte pericolul Rusiei, îl ştim mai bine ca ei, de cîteva secole!

Totuşi, domnul Putin n-a dat semne că se uită dincolo de fostele republici ale URSS şi nu cred că avem nevoie de protecţia NATO, protecţie pe care nici nu o vom primi. Pană una alta nu ne temem atît de un posibil atac din partea domnului Putin, ci de eventualitatea de a fi folosiţi ca pretext pentru a fi atacată Rusia de pe teritoriul nostru. Doamne fereşte! Să sperăm că toate aceste discursuri nu sînt altceva decît un coşmar din care mai avem şanse să ne trezim. Doamna Amaranta

Profesorul Iohannis şi guvernul său abordeaza rusinos istoria Patriei

De la Bucureşti, o țară frumoasă şi bogată este condusă de un guvern format din indivizi cu pedigree european din a căror fiinţe a fost extirpată glanda măsurii și bunului simţ. La fel este şi preşedintele de la Cotroceni care a călcat pe cadavre pentru a avea propriul guvern. Evenimente de domeniul negrei ficţiuni se petrec la Bucureşti, un dialog al surzilor, în care tehnocraţii au în loc de creier un hard extern în care a fost instalat programul distrugerii fiinţei românești!

Istoria Românilor a ajuns la tăişul călăului tehnocrat Adrian Curaj, ministrul educaţiei fiind un exponent al autismului social care conduce România, un personaj care merită atenţia unui studiu antropologic. Cum se poate ca un profesor apreciat unanim până la numirea în funcţia de ministru să devină detestat şi neînţeles, după urcarea în dregătoria statului? Are ministrul Curaj ambiţia de a intra în istoria efemeră drept călăul dreptului la cunoaşterea propriei istorii? 

De ce, dacă nu din complicitate, premierul Cioloş şi preşedintele Iohannis tac?

După mai bine de două luni, semnalele de alarmă lansate de reprezentanţii Academiei Române, de universitari şi asociaţii de istorie, se lovesc de zidul indiferenţei unui guvern şi al unor guvernanţi care devoalează tot mai clar misiunea străină, fără contact cu trebuinţele reale, profunde, fireşti neamului românesc. Să sfidezi semnalele lansate de academicienii Dinu C. Giurescu şi Ioan Scurtu, să sfidezi semnalele de alarmă ale societăţii, să laşi istoria pe mâna unor mercenari vânduţi unor interese străine României, demonstrează caracterul autist al guvernului, aidoma preşedinţiei, instituţii conduse de oameni cu cetăţenie română, dar atât de străini de România şi români. Preşedintele şi Guvernul facebook nu gândesc, nu au timp de analiză serioasă, au dubii că există şi altă lume decât cea în care ei levitează inconştient. Cum altfel să socoţi că sunt aceşti oameni? Pe cine reprezintă ei dacă lovesc în coloana vertebrală pe care se sprijină fiinţa românească: 

ISTORIA ROMÂNILOR?

“Elevii sunt invitaţi să-şi anunţe părinţii că, printr-o hotărâre plină de “patriotism” şi curaj, disciplina Istorie s-ar putea ca pe viitor să se numească Educaţie cetăţenească. Şi, uite aşa, ne-am întors victorioşi la epoca fericită când Roller coordona manualul “Istoria R.P.R.” – manual pentru învăţământul mediu. “Fericita” epocă în care tinerii erau îndreptaţi şi îndrumaţi printr-un manual unic, la reinventarea istoriei potrivit cu noile interpretări de sorginte marxistă. Mai este vreo diferenţă între atunci şi acum? Da, este, atunci era Istoria Republicii Populare Române, astăzi se numeşte Istorie – clasa a XII-a. Cu îndreptăţire ne întrebăm a cui istorie?

În fapt, Istoria românilor a dispărut ca disciplină formativ în învăţământul liceal. Tinerilor li se oferă o istorie care poate fi a oricui. Şi este aşa deoarece curricula este una singură pentru toate categoriile de şcoli.
În zilele noastre a-ţi iubi ţara este aproape un delict! Cu cât uiţi mai repede şi mai ireversibil trecutul care-ţi aparţine, cu atât mai uşor îţi pierzi identitatea. Cine vrea să devenim ca popor o masă uniformă, cenuşie, fără trecut, deci fără viitor? Stupida trufie de-a şterge din memoria oamenilor trecutul va duce mai devreme sau mai târziu la dispariţia noastră ca neam.”- Acad. Dinu C. Giurescu

“Este un plan – acela de a dezagrega şi compromite materiile fundamentale prin introducerea unor discipline înguste, cu titulaturi “civice”. Astfel, pe de o parte se limitează posibilitatea elevilor de a înţelege realitatea în ansamblul ei, iar pe de altă parte, se poate afirma că orarul este încărcat, copiii sunt supuşi unui efort prea mare, drept pentru care se impune descongestionarea acestuia. Și atunci soluţia preconizată este eliminarea sau reducerea unor materii de bază. “Experţii” se prefac a nu şti că istoria este o ştiinţă globală, care se referă la toate aspectele vieţii umane – de la cele materiale la cele spirituale, de la viaţa de familie la cea în colectivităţi mari, inclusiv naţionale, de la patriarhat la democraţie sau dictatură, de la independenţă la dominaţia străină etc. 

În fond, aceşti “experţi” urmăresc ca, prin golirea istoriei de conţinut, aceasta să apară ca o materie aridă, o succesiune de date greu de reţinut, care încarcă memoria elevilor. Ca urmare, să fie eliminată, sau măcar redusă. Nu este aici o “filosofie”, ci o diversiune, propagată cu insistenţă de cei care urmăresc să şteargă memoria poporului român.“ - Acad. Ioan Scurtu

Sunt două dintre luările de poziţie tot mai cunoscute în rândul românilor, dar inadecvate în procesul de reeducare naţională impus de tehnocraţii conduşi nu de un premier al românilor, ci de interesele străine care impun guvernului şi preşedintelui Iohannis să scuipe, fără jenă, pe Memoria şi Istoria Românilor. Cu multumiri pentru acest material Domnului Dan Tomozei

Victoriţa Duţu, autoarea romanului "Gabriel"

Tema romanului-inspirata dintr-un caz real.

Nu te lăsa învins. Luptă. Viaţa învinge. Iubirea învinge. Rugăciunea învinge. Iubirea lui Dumnezeu e mai tare ca moartea. Maria a învins. Ea este simbolul victoriei. Copilul se vindecă şi trăieşte chiar dacă s-a născut bolnav. Maria iubeşe, şi-a refăcut viaţa cu Rafael, chiar dacă a fost părăsită în cele mai grele momente. Rafael a crezut cu toată tăria sufletului  său în iubire şi a găsit-o, a găsit-o pe Maria, soţia lui pentru totdeauna.  

Romanul Gabriel este un roman al victoriei prin credinta şi al credinţei nestrămutate în victorie. Fii tu însuţi victorie asemenea lor.

Cronica la romanul “Gabriel” Prof. Virginia Cojocaru

Romanul "Gabriel" este o pledoarie pentru credinta, este o marturisire impresionanta a autoarei ca viata fara credinta nu exista,oricat ar vrea omul sa para puternic. 

 Cartea are si un caracter autobiografic, caci Rafael este un alter ego al Victoritei Dutu, stiind ca pasiunile autoarei sunt filozofia,pictura, literatura, dar, mai ales, caracterul analitic al filozofului si profesorului de matematica. 

 Cred ca Rafael este idealul masculin creat de autoare, ma insel oare ??? Maria a fost salvata de Rafael , trimisul lui Dumnezeu , ca sa recreeze cuplul Adamic pe pamant. Eu asa ii consider pe cei doi- o unitate prin credinta, puritate, dragoste, stiind ca "daca dragoste nu e , nimic  nu e". . Gabriel s-a insanatosit numai prin credinta mamei, iar Mihai a fost pedepsit de Dumnezeu , deoarece a parasit un copil nevinovat si pe mama sa, cand aveau cea mai mare nevoie de el, el nu si-a indeplinit rolul de parinte , rol  sfant dat de Dumnezeu, de aceea a si fost pedepsit prin boala venerica, in timp ce copilul si mama lui au fost vindecati  pentru ca Bunul Dumnezeu a vrut, ei erau puri si nevinovati. Regretele lui au fost tardive, iar mesajul este ca tata adevarat e cel care-si iubeste copilul si la bine ,si la rau, care-l ingrijeste, il hraneste, il educa  si-l ocroteste., iar acesta a fost Rafael. Aceste sentimente le-a simtit si Maria doar cand l-a avut alaturi pe Rafael. Cat de mult a tanjit aceasta femeie dupa dragoste si bunatate !!!iat Dumnezeu  i le-a dat pentru credinta sa. Dragostea si credinta lor adevarata este cea despre care numai Iisus Hristos propovaduia cand era pe pamant.

  Si numele personajelor sunt simbolice: Maria -  numele Maicii Domnulu, Gabriel -Sfantul Arhanghel, Rafael - simbolul artistului, creatorului de frumos, geniul, iar Mihai-pamanteanul cu pacatele lui. 

  Este o carte de suflet inteleasa si gustata numai de cititorii credinciosi, iar eu ma numar printre acestia. 

   De asemenea, referirile la societatea contemporana , cu luminile si umbrele ei, cu goana dupa profit , idealul diabolic fiind numai banul,sunt bine prezentate, dar oameni asemenea Mariei si Rafael nu se pot adapta si salvarea lor a fost credinta si dragostea. 

 La cele scrise despre romanul Gabriel, mai adaug prezenta in carte a motivului copacului, prin care faceti niste corespondente intre copac si destinul si conditia omului in lume, interesant si original punct de vedera.  

Prof. Virginia Cojocaru

..............................................................................

Victoriţa Duţa a absolvit Facultăţile de: Matematică (1995) şi Filosofie (1999) din cadrul Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Este profesor de matematică şi pictoriţă cu numeroase expoziţii naţionale şi internaţionale. Tablorile sale reprezintă astre, cruci, pe Iisus răstignit, pe fecioara Maria, pomi din grădina Raiului etc, toate având un bogat fundal celest. De altfel, unul din personajele principale ale romanului Gabriel (Ed. Carolina, Cluj-Napoca, 2015), pe care îl comentez în continuare, Maria şi ea pictoriţă, afirmă că cel mai important lucru pentru artistul plastic este să reprezinte cerul specific modelului. Cu alte cuvinte, pictorul trebuie să caute relaţia omului cu transcendentul: “Da, eu cred că un artist adevărat asta ar trebui să facă, să aducă cerul pe pânzele lui ca să-l arate oamenilor. Da, oamenii de acum au nevoie ce cer şi de lumină, (…) da, pentru că noi purtăm ceva ceresc în sufletul nostru care este nemărginit.” Din acest punct de vedere, Maria are chiar o relaţie specială cu Dumnezeu. Credinţa ei este supusă unor probe iniţiatice şi până la urmă învinge. A fost măritată cu Mihai, un bărbat egoist, preocupat în exclusivitate de propria-i carieră. Soţul nu se preocupa nici de ea şi nici de fiul lor, Gabriel, născut fără esofag şi supus unor numeroase intervenţii chirurgicale. Urmează divorţul, după ce, colac peste pupăză, soţul îşi îmbolnăveşte soţia cu o boală venerică, iar aceasta, prin laptele supt, îi transmite microbul şi micuţului Gabriel.

După aceste nenorociri, Rafael, un professor de matematică, o descoperă pe Maria, leşinată pe o bancă în parc, în apropierea Spitalului Universitar, unde îi era internat copilul, şi o duce la urgenţă. Dragostea lor se înfiripă la prima vedere. Rafael fiind şi el cast şi credincios, potrivirea lor va fi perfectă. Discuţiile dintre Maria şi Rafael abordează în special problemele condiţiei umane contemporane şi teme religioase.

Mihai, ateu prin excelenţă, sub impulsul dorului vrea să se apropie de familia pierdută dar se retrage sesizând armonia acesteia.

Maria şi Rafael vor mai avea o fetiţă astfel că familia se împlineşte.

Dincolo de întâmplările dramatice, captivante sunt meditaţiile şi discuţiile dintre personaje, legate de problemele cotidiene şi religioase.

Pentru Maria şi Rafael, viaţa de astăzi este decăzută, valorile sunt răsturnate, morala desfiinţată, corupţia în floare, dragostea a devenit o marfă, ne îndreptăm spre distrugere . Mihai este personajul care ilustrează decăderea, el care îşi va înfiinţa o firmă prosperă îşi cheltuie banii pe aventuri nocturne şi se poartă urât cu angajaţii săi. Pentru el contează doar câştigul şi satisfacerea plăcerilor animalice. A ajuns în această stare întrucât nu a urmat preceptele religioase.

Maria şi Rafael, în contrapartidă, se vor împlini asculând de cele 10 porunci şi practicând iubirea de semeni. 

Rafael este profesor de matematică şi scrie şi el literatură ca şi autoarea. Maria care pictează şi Rafael care scrie reprezintă fiecare câte un alter ego al naratoarei. Prima carte a actantului va fi un succes.

Personajele Maria şi Mihai sunt construite antagonist, Maria este altruistă, bună, credincioasă, delicată şi dedicată familiei pe când Mihai este egoist, violent, ahtiat după bani, ateu.

Romanul este construit clasic, intriga o constituie nepotrivirea de carcter dintre Maria şi Mihai, punctul culminant îl reprezintă tentativa de sinucidere a Mariei care nu mai putea suporta situaţia familială şi lipsa de perspectivă de însănătoşire a băiatului, iar deznodământul, căsătoria fericită cu Rafael.

Stilul este modern, pendulând între agonie şi extaz, în funcţie de evenimente. Romanul reprezintă o pledoarie înfocată pentru credină, a celui care şi-a pierdut speranţa în oameni şi singura certitudine a rămas Dumnezeu. Şi după toate aceste probe ale suferinţei, totul se termină cu bine, Gabriel se vindecă şi i se naşte o surioară.

Astăzi, romanul Victoriţei Duţu, Gabriel, reprezintă o provocare. A face elogiul creştinismului, astăzi când credinţa este în declin, pare anacronic. Autoarea se dovedeşte tradiţionalistă, considerând valorile supreme: credinţa, familia şi morala. Ceea ce înseamnă normalitatea.  Poate în viitorul apropiat, după atingerea ultimei trepte de decadenţă, omenirea va reveni la ceste valori.

Cartea incitantă reprezintă o meditaţie dramatică asupra vieţii şi se citeşte cu interes.

 Cronica realizata de catre criticul Lucian Gruia

 Romanul "Gabriel" de Victorita Dutu il puteti achiziona din Librariile "Sophia" si "Eminescu" si pe Amazon

www.victoritadutupicturidevanzare.wordpress.com.

Cartea se mai gaseste si in depozitele de carte din Bucuresti,    pe BooksGoogle si Amazon sau achizitioneaza Romanul Gabriel direct de la autoare la pretul de 30 lei+ 12 lei taxele postale ramburs  

Sfârșitul crunt al Răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan

La 28 februarie 1785 au fost executați prin zdrobire cu roata Horea si Cloșca, doi dintre liderii Răscoalei din 1784, numită și "Răscoala lui Horea, Cloșca si Crișan". Cel de-al treilea lider, Crișan, a fost găsit mort în celula sa la 13 februarie 1785, ancheta stabilind că s-a spânzurat. Locul execuției a fost stabilit pe Dealul Furcilor din Alba Iulia.

Începând cu data de 5 februarie 1785, Horea si Cloșca au fost purtați timp de două săptămâni, sub escortă militară, pe itinerariul Vinț-Șibot-Binținți (azi Aurel Vlaicu, județul Hunedoara)- Orăștie- Deva, apoi prin Șoimuș-Rapolt-Bobâlna-Geoagiu-Inuri-Vurpăr-Alba Iulia, prin locurile pe unde răscoala bântuise mai cu furie, pentru ca iobagii români să vadă că cei doi au fost prinși.

Sentința , citită în limbile maghiară, germană și română, era cea mai grea dintre cele prevăzute de Constitutio Criminalis Theresiana, un cod penal aplicat până in 1787 și în Transilvania- și anume zdrobirea cu roata. Modul în care se practica această tortură este cunoscut din documente istorice și reprezentări grafice.

Condamnatul era așezat pe spate în poziție răstignit și legat de mâini și de picioare pe două bârne de lemn îmbinate în formă de X, sau, cum a fost cazul și aici, mâinile și picioarele condamnatului erau legate la capăt de tăruși iar sub el , mai ales sub mâini și sub picioare erau așezate curmeziș, la distanțe mici, bucăți de lemn. Era folosită o roată de car, cu butucul plin și neferecată, care avea fixată de o parte și de alta, pe circumferintă, o lamă de fier.

Călăul se așeza în picioare deasupra condamnatului, ținând roata cu ambele mâini, cu fierul în jos, și izbea la intervale mai lungi sau mai scurte, de obicei în dreptul spațiilor dintre bucățile de lemn, astfel ca fiecare lovitură de roată să fie o frântura de os sigură. Pe una dintre reprezentările grafice erau trecute și indicații ca loviturile să aibă loc la intevale de trei minute, răstimp în care călăul executa cu roata diverse mișcări pentru a da spectaculozitate execuției. În cazul în care condamnatul leșina, se arunca pe el apă pentru a fi trezit. Scopul călăului era de a prelungi chinurile condamnatului și de a-l ține treaz și în viață cât mai mult timp. Lovitura de grație, care se dădea în dreptul inimii, venea ca o favoare și punea capăt chinurilor condamnatului.

La 26 februarie 1785 a fost pronunțată sentința lui Horea și Cloșca, ce îi condamna la moarte prin frângere cu roata, trupurile lor urmând a fi dezmembrate și expuse în diferite parți din munții Apuseni ca exemplu și avertisment pentru cei care ar mai îndrăzni să se răscoale. La fel se procedase și cu trupul lui Crișan, care fusese găsit mort în celula sa.

Execuția a avut loc la 28 februarie după un ritual bine stabilit. S-a amenajat un podium înalt. În jurul podiumului au fost aduși cu forța, sub poruncă împărătească, câte 6 iobagi- trei bătrâni și trei mai tineri- din satele răsculate, fără a li se spune în ce scop. Numai din comitatul Hunedoarei au fost prezenți la Alba Iulia 2515 țărani din 419 sate. Horea și Cloșca au fost transportați în două care separate. Erau escortați de un escadron de cavalerie din regimentul de Toscana, în ținută de paradă, de aproximativ 300 de infanteriști din regimentul Orosz, la care se adăugau un număr neprecizat de oameni ai administrației de stat. Mulțimea adunată să asiste la execuție trebuie să fi depășit cinci mii de persoane, la care se adăuga populația orașului, funcționarii și nobilimea.

Mai întâi a fost executat Cloșca , care a primit 20 de lovituri cu roata. Execuția lui a durat aprope o oră, după care a murit. În acest timp Horea a fost ținut de ajutoarele călăului ca să asiste la suferința tovarășului său. Cadavrul lui Cloșca a fost dat la o parte și în locul lui a fost legat Horea. Execuția lui a durat mai puțin. I s-au dat patru lovituri prin care i s-au zdrobit picioarele, apoi călăul i-a zdrobit pieptul și după alte 8-9 lovituri și-a dat sufletul.

Cauzele răscoalei

Situatia românilor din Transilvania era una apasatoare. Cu toate ca formau vasta majoritate a populatiei, ei erau exclusi din viata politica si sociala. Nobilii, in mare lor majoritate unguri, erau proprietari de pamânturi, in timp ce românii, saraciti, privati inclusiv de dreptul la libera stramutare, erau iobagi, adica sclavi, considerati "tolerati" si folositi doar ca forta de munca gratuita. De remarcat ca nobilii, desi in marea lor majoritate unguri, nu erau acelasi lucru cu populatia ungureasca. Taranii unguri nu erau considerati parte din natiune si erau supusi la acelasi tratament cu taranii români, majoritatea dintre ei fiind iobagi. O stare privilegiata a tuturor ungurilor din Transilvania s-a instaurat treptat, mai târziu.

Dupa infrangerea partidei maghiare antihagsburgice a curutilor, la inceputul secolului al XVIII-lea, se instalase si in partea centrala a Transilvaniei administratia austriaca. Stapânii pamântului din zona erau in continuare nobilii maghiari, dar peste autoritatea acestora s-a suprapus cea a statului austriac. Iobagii ajung astfel, de cele mai multe ori sa fie impozitati de doua ori- prima oara de nobilul care le era stapân, a doua oara de statul austriac. Pâna la mijlocul secolului al XVIII-lea, intr-o perioada de aproximativ 60 de ani, impozitele impuse iobagilor au crescut de câteva ori, ajungând la sume mari, greu de suportat. La impozitele mari s-a adaugat cresterea numarului de zile de munca datorate nobililor sau statului. In plus, iobagilor li s-au luat unele drepturi pe care le aveau din stramosi, cum ar fi dreptul asupra padurilor, care initial erau ale lor, dar le-au fost luate prin inselaciune de catre nobili sau administratia austriaca. Nobilimea ajunsese sa detina monopolul asupra vânatului, moraritului, pescuitului, padurilor, pasunilor, multor terenuri agricole. Iobagii aveau voie sa se casatoreasca numai cu aprobarea nobililor si asupra lor apasau o serie de dari cum ar fi: zeciuiala din produsele agricole si animale, plocoanele, carausiile, cazarea functionarilor ce incasau birurile, incartiruirea militarilor, etc.

Ziarul londonez "The Times", din 31 ianuarie 1785, descria situatia in felul urmator: "Acesti oameni sunt valahi (Wallachians), coborâtori la origine din colonistii romani care au fost asezati in Dacia. Cei mai multi tin de Biserica Greceasca, iar populatia tarii pe care o locuiesc este crezuta sa fie de 670.000 de suflete. Sunt de constitutie puternica, inalti si bine facuti. Desi sunt supusi celui mai impovarator jug al guvernarii feudale, ei nu isi dezmint originea romana. Redusi la cel mai abject statut de sclavi, nu li se ingaduia sa se bucure de nici un fel de drept de proprietate, fiind la mila stapânilor lor, care nu puteau accepta ca acesti chinuiti vasali ai lor ar putea gândi ca ar avea niste drepturi de revendicat"

"Deposedati si oprimati de salbaticii lor stapâni, ei erau obligati sa isi puna pâna si sotiile la munca in camp, sa cultive pamântul, ca sa poata fi capabili sa satisfaca birurile absurde puse de stapânii lor. Aceasta stare de servitute nu mai putea fi tolerata, iar ei urmareau cu consecventa un moment favorabil sa se elibereze de ea.

Referindu-se la situatia populatiei românesti in preajma revolutiei, un corespondent al ziarului din Hamburg, Politische Journal, preciza: "Ei (românii) sunt cu adevarat sclavi, fara nici un avut si fara drepturi, legati de mosie si de pamânt, iar cei mai multi dintre ei sunt tratati fara crutare de catre administratorii mosiilor, incât niciodata nu le ramâne timpul necesar pentru a se ocupa de ogorul lor, pe care trebuie sa il lucreze femeile, pentru a-si hrani, cu chiu, cu vai, familia".

In anii de dinaintea rascoalei, iobagii români din muntii Apuseni au trimis mai multe delegatii cu petitii catre guvernul de la Sibiu si catre curtea imperiala de la Viena. In cele mai multe cazuri petitiile au ramas fara raspuns iar delegatii au fost arestati, batuti, amendati sau aruncati in inchisoare. Insusi Horea a fost de patru ori la Viena cu petitiile iobagilor, ultima oara in aprilie 1784, dar usurarile promise au fost nesemnificative. Imparateasa Maria Tereza emisese un decret de toleranta pentru românii de religie ortodoxa din Transilania si le-a permis numirea unui episcop ortodox, dar masurile nu au avut efectul scontat. Iosif al II-lea, fiul ei, a ajuns prima oara in Transilvania in 1773. In timpul calatoriei a adunat un numar impresionant de petitii, aproximativ 19.000. La fel s-a intâmplat si cu ocazia celei de-a doua calatorii, din 1783.

In vara anului 1784, imparatul austriac Iosif al II-lea, având nevoie de soldati pentru razboaiele pe care le ducea impotriva turcilor si francezilor, a aprobat recrutarea unui numar suplimentar de soldati in regimentele de graniceri din Transilvania. Taranii inrolati scapau de iobagie, avand doar indatoriri militare iar pamânturile si casele pe care el aveau in folosinta deveneau ale lor. Din cauza conditiilor grele in care traiau, un numar mare de iobagi s-a inrolat.Numarul lor a depasit cu mult asteptarile autoritatilor. Nobilii isi vedeau direct amenintate interesele, deoarece pierdeau o forta de munca gratuita si o sursa importanta de câstig. Sub presiunea lor guvernatorul Samuel von Burkenthal a anulat dreptul la inrolare, ceea ce i-a nemultumit si mai mult pe oameni.

Pe 28 octombrie 1784, fiind zi de târg la Brad, judetul Hunedoara, un numar semnificativ de iobagi se aflau in aceasta localitate. Crisan s-a dus la târg si s-a intâlnit pe ascuns, sub podul de peste Cris, cu tarani din mai multe sate din Zarand. Le-a spus ca Horea a adus noi porunci de la imparat si i-a convocat la o intâlnire duminica viitoare, pe 31 octombrie 1784, la biserica din Mesteacan. In ziua stabilita se intrunesc aproximativ 500-600 de tarani iobagi. La intâlnire au venit Crisan si Closca. Horea fiind bolnav nu a putut veni. Crisan le arata o cruce aurita, sustinând ca Horea a primit-o de la imparat si este imputernicit sa ii indrume pe oameni sa isi hotarasca singuri soarta de a ramâne in continuare iobagi sau de a se inscrie graniceri in regimentele imparatesti de la Alba Iulia. Pentru a potoli lucrurile, subprefectul comitatului, Stefan Hollaky a trimis trei pretori insotiti de panduri. Acestia s-au intalnit cu taranii in satul Curechiu si au incercat sa il aresteze pe Crisan. Pe fondul incidentului cei trei functionari sunt ucisi. Crisan a adunat iobagii rasculati in afara satului, incercând sa ii convinga sa continue drumul spre Alba Iulia. Taranii, speriati de interventia trimisilor nobilimii, se temeau ca daca vor continua drumul le vor fi atacate familiile ramase acasa. Pe 2 noiembrie este convocata o mare adunare populara unde Horea si cei doi tribuni ai sai, Closca si Crisan au dat semnalul ridicarii la revolta armata. Astfel s-a declansat rascoala, la care au participat si tarani sasi si maghiari. Insa, in ciuda unor victorii locale, a uciderii unor nobili intâlniti in cale si a devastarii caselor si cladirilor care le apartineau, rascoal a fost inabusita prin interventia trupelor imperiale. Au fost comise atrocitati atât de catre rasculati, cat si de catre nobilii maghiari, care ii ucideau in chinuri pe taranii luati prizonieri sau invinsi.

O data cu sosirea iernii, taranii au fost trimisi la casele lor, iar Horea si Closca s-au retras in muntii Gilaului, cu gândul de a solicita, in primavara, o noua audienta la imparatul austriac (dupa unele surse), sau de a continua rascoala (dupa alte surse). Pe capul lor s-a pus un premiu. Pasurile de trecere in Tara Romanesca si Moldova erau riguros supravegheate, iar guvernul de la Viena a intervenit si la Constantinopol pentru ca turcii sa nu le dea azil rasculatilor transilvani. Prin tradarea unor localnici, la 28 decembrie 1784 au fost capturati Horea si Closca, iar la 30 ianuarie 1785 a fost prins si Crisan.

In concluzie, nu pot decât sa il citez pe George Santayana, care a spus: "Cei care nu isi amintesc trecutul sunt condamnati sa il repete", si sa atrag atentia asupra situatiei din prezent din tara noastra, in care de aproximativ doi ani strainii au dreptul legal de a cumpara terenuri, detinând la ora actuala in proprietate sau in arenda mai mult de un milion de hectare de teren arabil, conform informatiilor detinute de Darian DRS, unul dintre cei mai mari evaluatori imobiliari din România. In prezent, natiuni privilegiate din Uniunea Europeana si din afara ei, ne-au acaparat piata interna. Avem supermarketuri care vând la preturi rezonabile legume si fructe, frumoase, dar crescute in conditii de laborator, pline de chimicale si fara gust, carne de la animale si pasari care cresc in câteva luni cu steroizi cat cresc intr-un an cu mancare cele din gospodariile taranilor, descurajând astfel micii producatori autohtoni care sunt amendati drastic daca sunt prinsi ca vând o legatura de patrunjel si nu dau bon fiscal. Sa nu uitam de acele firme straine care au ca singur scop exploatarea resurselor noastre naturale, recentele scandaluri legate de gazele de sist, aurul de la Rosia Montana, Cupru Min Abrud sau Schweighofer, prin coincidenta o firma austriaca, ce de 10 ani ne lasa fara paduri, reprezinta doar vârful icebergului. Din nefericire lucrurile se intâmpla acum cu acordul tacit sau chiar cu incurajarea autoritatilor românesti, riscând astfel ca intr-o generatie sau doua sa ajungem din nou o natiune tolerata in propria tara, saraciti, fara drept de proprietate, condamnati sa lucram in fermele, supermaketurile, padurile si minele asa-zisilor "investitori", sa ne cheltuim cea mai mare parte a veniturilor cumparând mâncare importata tot de la ei iar cu restul sa platim taxele, singurul "drept" care ni se acorda de la o vreme incoace.

Gavrilă Cireș

MAPAMOND

Asociatia “Romania Muncitoare” alaturi de poporul eroic al Republicii Populare Democrate Coreene

Pe 3 martie anul curent, la ONU s-a votat o Rezolutie care cuprinde cele mai dure si nedrepte sanctiuni la care a fost vreodata supusa Republica Populara Democratica Coreeana si, mai ales, poporul acestei tari. Totul intr-o incercare calificata de presa internationala, in necunostinta de cauza, drept o “pedeapsa” pentru exercitarea de catre R.P.D. Coreeana a dreptului oricarui stat suveran, anume de a plasa pe orbita un satelit civil si asta in conditiile in care state precum India, Pakistanul si Israelul intreprind frecvente teste cu rachete balistice intercontinentale si nu le sanctioneaza nimeni. Mai mult decat atat, tocmai Statele Unite, principalul artizan al acestei rezolutii au furnizat tehnologii militare in valoare de circa 3,1 miliarde de dolari Israelului si 860 de miloane de dolari Pakistanului. Unde este, asadar, dreptatea?

Presa internationala, folosita drept “curea de transmisie” si de catre unele publicatii de la noi nu ne aduce la cunostinta un adevar: anume ca in ultimii sapte ani Phenianul a solicitat de nenumarate ori prin intermediul Misiunii sale Permanente la ONU angajarea unor negocieri directe, bilaterale cu SUA, nedorind decat un lucru atat de simplu, anume semnarea unei paci durabile, care sa confere serioase garantii de securitate poporului coreean, inlocuind armistitiul care a pus capat conflictului in iulie 1953.

Este, de asemenea, de notat si pozitia comunitatii internationale, cu precadere a doua state membre permanente in Consiliul de Securitate al ONU, Rusia si China, care s-au pronuntat pentru reducerea tensiunilor, controlul armamentelor, dar nu au sprijinit rezolutii inumane, in timp ce SUA, Coreea de Sud si Japonia au solicitat aceasta rezolutie al carei unic scop este o pedeapsa colectiva pentru intregul popor coreean.

Rezolutia impune o interdictie totala exportului de aur, minereuri de titan, vanadiu si metale rare din R.P.D. Coreeana si a exporturilor de carbune, fier si minereu de fier din alte tari.

Tarile nu pot vinde Phenianului combustibil utilizat in sectorul aviatic,Coreeea neavand dreptul sa opereze nave sau aeronave de tip charter.

Mai mult decat atat, SUA preseaza partea chineza sa nu mai dea curs contractelor in vigoare privind importul de minerale din RPD Coreeana, precum si acelea care vizeaza livrarea de produse alimentare acestei tari. Rezultatul: ei bine, unul clar si dureros: Cu circa 70 la suta teren muntos, aceasta tara nu isi poate satisface singura necesarul intern de produse agricole, deci este clar ca aceste masuri sunt menite sa arunce tara in penurie de alimente, lovind aspru poporul coreean.

Aceasta rezolutie interzice, de asemenea, tarilor membre ONU sa formeze cetateni coreeni in domenii stiintifice, sa gazduiasca sau sa foloseasca servicii ale consilierilor sau formatorilor militari coreeni.

Rezolutia va zadarnici, de asemenea, si dreptul ambarcatiunilor sub pavilion coreean de la intrarea in porturi straine, intr-un vadit efort de a bloca schimburile de marfuri cu aceasta tara si comertul international in care este implicat Phenianul, o incalcare grava a Conventiei de la Montego Bay, din 12 decembrie 1982, vizand Dreptul Marii.

In plus, Rezolutia cauta si sa zadarniceasca accesul Phenianului la sistemul bancar international si multe alte aspecte menite sa sufoce practic poporul coreean.

Asociatia “Romania Muncitoare” se pronunta ferm impotriva acestei rezolutii inumane si solicita pe aceasta cale, atat SUA, cat si Coreei de Sud sa se abtina de la gesturi si masuri care nu au finalitati pasnice si nu vor face decat sa complice si mai mult situatia din Peninsula Coreeana.

Facem, de asemenea apel catre SUA sa analizeze atent si serios posibilitatea inlocuirii armistitiului cu o pace durabila, fapt care ar oferi R.P.D. Coreene garantii de securitate si ar aduce linistea poporului si asa suferind de pe urma divizarii.

Ciprian POP

Secretar General al Asociatiei “Romania Muncitoare”

Trend ascendent in relatiile ruso – iraniene

„Nu există restricții directe in ceea ce priveste colaborarea cu Iranul în domeniile tehnice și militare”, asa cum rezulta din declaratiile facute sambata, 20 februarie anul curent, de catre Purtatorul de cuvant al MAE rus, Maria Zakharova .

S-a observat că interdicția privind livrarea de arme și echipamente militare către Iran, impusă de Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite este încă în vigoare, și că acest embargou a fost aplicat în conformitate cu Rezoluția 2231 a Consiliului de Securitate al ONU, adoptată după Planul Integral de acțiuni comune. "Dar, acest lucru este total neadevărat ", a mai spus Zakharova, citata de agentia de stiri rusa Itar – Tass. "Rezoluția 2231 trebuie interpretata în baza autorizației pentru furnizarea produselor militare Iranului in conformitate cu acordul Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite”.

Diplomatul rus a precizat in acest context ca tara sa va acționa în conformitate cu Rezoluția 2231 a Consiliului de Securitate al ONU în domeniul cooperării tehnice și militare cu Iranul.

Mai mult decat atat, potrivit presei din aceasta tara, Rusia intenționează să vândă arme Iranului în valoare de 8 miliarde de dolari. Propunerea nu specifică încă numărul de avioane de luptă tip Suhoi Su - 30SM, care ar putea fi vândute Teheranului în cursul acestui an, potrivit agenției ruse de stiri Ria Novosti.

Agenția de știri mai sus mentionata citeaza un oficial anonim al Ministerului rus al Apărării, adaugand si ca „Moscova , de asemenea, speră să aranjeze prima livrare a sistemului de apărare aeriană S - 300 către Tehran saptamana aceasta".

În plus, pe langa avioane de luptă și rachete sol-sol, "Iranul a prezentat interes si pentru navele de război rusești, pentru submarine diesel, elicoptere si, nu in ultimul rand, pentru tancuri T90".

Acelasi trend se manifesta si in ceea ce priveste cooperarea nucleara intre cele doua tari. Directorul Corporatiei de Stat Pentru Energie Atiomica a Federeatiei Ruse, ROSATOM, Serghei Kiriyenko, a anunțat că ROSATOM va începe în săptămânile următoare construirea a două centrale nucleare în provincia Bushehr, în sudul Iranului. Kirienko subliniat, de asemenea, că Rusia și Iranul au semnat un acord vizand construirea a trei centrale nucleare în provincia Bushehr pana in anul 2020.

Conform proiectului, cele trei centrale de la Bushehr vor avea fiecare o capacitate de generare a energiei electrice de circa 1000 megawati.

Ciprian POP

ONU cere tuturor partilor implicate in actuala situatie nu tocmai stabila din Afghanistan să respecte statutul protejat al facilităților medicale si personalul acestora
 
Reuters si agentia iraniana de stiri, IRNA semnaleaza ca, urmare a două atacuri ce au avut loc in Capitala afghana, Kabul, vizand institutii spitalicesti, Reprezentanta Organizației Națiunilor Unite din Afganistan a cerut tuturor părților implicate să ia toate măsurile de precauție pentru a preveni accidentele în rândul pacienților și a personalului institutiilor spitalicesti si sa se abtina de la atacarea acestora. 

"Nici personalul medical, nici cei care primesc tratamente pentru boala sau legate de leziuni capatate in conflict, nu trebuie niciodată să fie pusi în pericol", a declarat Mark Bowden, coordonator umanitar al ONU pentru Afganistan într-un comunicat de presă. " Munca pe care personalul umanitar și medical o efectueaza nu trebuie să fie limitată, iar toate părțile implicate în conflict trebuie să se abțină de la acțiuni care ar putea plasa aceste persoane sau facilități unui risc", a mai adăugat acesta. 

Misiunea ONU de Asistență pentru Afganistan (UNAMA ) a semnalat presei internationale că, la data de 22 februarie, in provincia Parwan, un atacator sinucigaș care viza forțele de securitate afgane a detonat un dispozitiv exploziv improvizat în apropierea intrării clinicii raionale, omorând șapte civili și rănind alte șapte persoane, inclusiv trei copii. 

La 18 februarie anul curent, Fortele Speciale ale Ministerul afgan de Interne au efectuat o operațiune în zona Tangi Sayedan ​​din provincia Wardak, intrand într-o clinică finanțata de Comitetul suedez pentru Afganistan. După ce managerul spitalului a fost legat și alți membri ai personalului medical inchisi într-o cameră impreuna cu acesta, doi pacienți și un băiat în vârstă de 15 ani au fost dusi intr-o magazie apartinand spitalului și executați sumar . 

UNAMA a reamintit tuturor părților implicate în conflictul din Afganistan obligația lor de a respecta dreptul populatiei civile la asistență medicală si de a asigura că statutul protejat al instituțiilor medicale este respectat. 

De asemenea, UNAMA a mai semnalat si că in 2015 a existat o creștere a numărului de incidente legate de utilizarea in mod deliberat a violentei catre spitale, clinici și catre personalului medical. UNAMA a reiterat faptul că atacurile intenționate sau în vecinătatea unităților de învățământ și spitale, sau care ii vizeaza pe membrii personalului acestora constituie flagrante încălcări și abuzuri impotriva dreptului internațional umanitar și, de asemenea, încalcă Constituția Afganistanului. Ciprian POP 

De la Tribuna ONU, Venezuela solicită Respectarea Dreptului Internaţional, ca principal pilon al păcii şi securităţii in lumea actuala

Ministra pentru Relaţii Externe din Venezuela, Delcy Rodríguez, a prezidat zilele acestea dezbaterea ministerială deschisă în cadrul Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite, privind respectarea obiectivelor şi principiilor Cartei organizaţiei, temă dezbătută la solicitarea Venezuelei, stat care, începând cu data de 1 februarie, prezidează Consiliul de Securitate al ONU.

La această dezbatere deschisă a asistat şi Secretarul General al Naţiunilor Unite, Ban Ki-moon, care a mulţumit Venezuelei pentru includerea acestei teme importante în discuţia din cadrul Consiliului de Securitate.

Sefa Diplomatiei de la Caracas a semnalat faptul că iniţiativa Venezuelei de a propune această temă spre discuţie a fost generată de necesitatea dezvăluirii formelor actuale ce încalcă unul dintre principiile documentului fundamental al acestui organism, Carta Naţiunilor Unite, cum ar fi ingerința în chestiunile interne ale Statelor suverane.

"Carta Naţiunilor Unite se constituie în primul acord juridic internaţional cu caracter multilateral ce în mod expres a interzis de manieră definitivă războiul ca instrument de politică externă", a declarat pe durata intervenţiei sale.

De asemenea, a adăugat că pilonul cel mai important pe care se sprijină pacea şi securitatea internaţională este Dreptul Internaţional, pe lângă obligaţia Statelor de a garanta o lume justă şi echitabilă.

"În timp ce noi ne aflăm aici dezbătând apărarea Statului de Drept Internaţional, se derulează intense negocieri ale unui grup de ţări în vederea tratării de urgenţă a soluţionării pe cale paşnică a conflictului din Siria, ţară asediată de terorism şi violenţă extremă, folosite ca modalitate de subminare a voinţei poporului şi de dezintegrare teritorială", a spus ministra Relaţiilor Externe.

Rodríguez s-a referit la tema ocupării Palestinei şi la consecinţele acestui fapt asupra păcii şi securităţii în regiunea Orientului Mijlociu, situaţie ce încă nu îşi găseşte soluţionarea după 70 de ani de istorie şi mai mult de 90 de rezoluţii ale Consiliului de Securitate.

"În timp ce noi ţările în curs de dezvoltare am fost însărcinate cu apărarea şi stricta respectare a obiectivelor şi principiilor Cartei Naţiunilor Unite, unele dintre ţările mai dezvoltate au continuat să acţioneze în sens contrar, stimulând acte unilaterale de agresiune, de ambiţie constantă pentru dominaţia capitalistă a resurselor naturale, adepte ale strategiilor şi practicilor colonialiste şi neocolonialiste, fapt ce a generat inegalităţi socio-economice, discriminare, xenofobie, intervenţionism şi încălcări ale dreptului la autodeterminare al popoarelor. În mod paradoxal, invadează, asasinează, plătesc mercenari, ocupă teritorii, subminează suveranitatea şi autodeterminarea popoarelor în numele democraţiei şi drepturilor omului", a subliniat.

Pe durata discursului, ministra de externe Delcy Rodríguez a spus că lumea trăieşte într-o stare de nevoie permanentă pentru stabilitate şi pace, fapt ce necesită actualizarea securităţii şi cooperării internaţionale, subliniind contribuţiile la cauza drepturilor omului, decolonizare şi dezvoltare economică şi socială.

În faţa reprezentanţilor Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite s-a referit la faptul că "lumea de astăzi continuă să fie victimă a confruntării modelelor antagonice de exploatare economică hegemonizate de către puterile imperialiste ce în mod exhaustiv şi nestăpânit caută să pună stăpânire pe bogăţiile naturale şi materiile prime cu scopul de a satisface interesele unei minorităţi mondiale. Aşa cum informează raportul OXFAM 2015, 1% din populaţia mondială deţine o avere echivalentă cu cea a restului de 99%".

Un alt element adăugat de către Ministra Rodríguez este implementarea Războiului Neconvenţional ce caută subminarea Statelor suverane pe calea vulnerabilizării instituţionale.

"Loviturile de stat îmbracă noi forme de vulnerabilizare instituţională provocate de intervenţionismul acestor puteri la limita legii internaţionale, în consonanţă cu factorii interni anti-democratici şi violenţi care promovează ura şi intoleranţa", a afirmat.

"Conflictele de azi nu se referă doar la confruntări militare, ci apelează şi la asasinatul economic, războiul psihologic, tensiunea socială, sufocarea financiară şi economică, cu impact negativ asupra stabilităţii ţărilor".

Venezuela a ridicat vocea în numele tuturor ţărilor latino-americane şi a subliniat că este o zonă de pace ce suferă ameninţări reale de dezmembrare a Statelor sale naţionale şi independente.

A mai adăugat că tara sa "susţine cu fermitate necesitatea imperioasă a reconstruirii structurii multilaterale pentru a păstra neatins Statul de Drept".

Ministra Rodríguez a sugerat că "devine necesar ca în cadrul Consiliului de Securitate să se evite aplicarea de standarde duble în tratarea temelor care afectează pacea şi securitatea internaţională".

În încheierea intervenţiei sale, a reiterat declaraţia președintelui Republicii, Venezuela, Nicolás Maduro, făcută cu ocazia intervenţiei sale în Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, referitoare la necesitatea de adaptare şi supunere în faţa suveranităţii generale a popoarelor.

După doi ani de activitate, Centrul de Diversitate Culturală va prezenta în luna martie a acestui an o solicitare către Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) în vederea declarării cântecelor pastorale de câmpie drept Patrimoniu Cultural Imaterial al Umanităţii. În acest scop, experţi în domeniul culturii din ţară au susţinut o întâlnire la Şcoala de Arte Cristóbal Rojas, din statul Barinas, în zilele de 18 şi 19 februarie, pentru a definitiva detaliile acestei solicitări ce se află deja în faza finală de elaborare, titreaza Agenţia Venezueleană de Ştiri.

„În acest caz este vorba de cântecele de muncă de la câmpie, nu doar din câmpia venezueleană, ci şi din cea columbiană", s-a exprimat Benito Irady, preşedintele Centrului de Diversitate Culturală, conform unei note informative publicată pe pagina web www.albaciudad.org.

A indicat, în plus, că în contextul traiectoriei urmate de această importantă activitate care de-a lungul anilor a marcat dezvoltarea muncilor câmpului, solicitarea către UNESCO va presupune adoptarea de măsuri de conservare urgente.

În momentul în care se vor îndeplini toate condiţiile necesare, Venezuela va fi inclusă pentru cea de-a cincea oară pe lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii, după Demonii Dansatori de Corpus Christi (2012), Sărbătoarea de San Pedro (2013), tradiţia orală a satului Mapoyo (2014) şi Ţesătura de Curagua (2015).

Preşedintele din Zimbabwe a declarat că firmele miniere străine fură bogăţiile ţării

Conform fluxului de stiri al BBC SERVICIUL MONDIAL, Preşedintele din Zimbabwe, Robert Mugabe, a acuzat companiile internaţionale de extracţie a diamantelor că fură bogăţiile ţării. Într-un interviu acordat cu ocazia zilei sale de naştere, Robert Mugabe a declarat că acesta este motivul pentru care guvernul ar fi preluat toate minele de diamante din Zimbabwe. Comentariile preşedintelui survin la o săptămână după ce ministerul minelor a ordonat stoparea operaţiunilor la toate companiile miniere internaţionale care operează în regiunea Marange, motivul fiind expirarea licenţelor acestor companii. În 2013, producţia de diamante în Marange se ridica la 10% din producţia mondială de diamante. Analiştii afirmă că Zimbabwe nu va realiza în acest an decât sub 3% din producţia mondială de diamante, pentru că firmele străine sunt reticente în a investi mai mult în producţie, pe motiv că nu este foarte clar cine deţine proprietatea diamantelor.